Parerea mea este ca traim intr-o lume nebuna... Nu stiu ce a facut-o sa devina nebuna... si poate ca nebuna nu e cuvintul cel mai potrivit... Cred ca mai degraba scara de valori s-a dat peste cap.
Nu stiu de ce, dar in ziua de azi, toti fugim dupa ceva. Cu o viteza din ce in ce mai mare. Fugim dupa un job mai bun, dupa un salar mai mare, dupa un loc de parcare, sa depasim in trafic una bucata masina si sa cistigam un loc mai in fata la urmatorul semafor sau ambuteiaj, fugim dupa un status social (mai bun sau pur si simplu dupa altul)... Dar fugim... Nu conteaza dupa ce, pentru ca toti din jurul nostru fug. Si doar nu o sa stam tocmai noi in loc. Problema mare nu este ca fugim. Ci ca angrenati in fuga asta, din viteza, nu mai vedem lucrurile marunte care ne fac viata frumoasa, care ne aduc bucurii in suflet. Nu mai stim (sau nu mai avem timp) sa ne bucuram de acele lucruri marunte, din care e facuta viata. Citi dintre noi s-au bucurat in ultimul timp de o mingiiere, de un cuvint frumos, de un nor cu un aspect ciudat pe cer, de o ploaie calda de vara... citi dintre noi s-au bucurat de imaginea iubitei trebaluind prin casa... pur si simplu sa o priveasca si sa se bucure de ceea ce vede ? (evident, asta in ideea ca o iubeste - sau il iubeste... cu adevarat) Citi dintre noi s-au bucurat ca vad zburind libera o acvila de munte ? Sa se opreasca din mers si sa se uite dupa ea ? Nu cred ca multi se pot lauda cu asta... Am uitat, oameni buni, sa ne bucuram de viata... ne bucuram de ea numai cind ne e bine. Cind ne e greu, uitam de toate aceste maruntisuri, care, paradoxal (sau poate ca nu), ne-ar ajuta sa trecem mai usor peste toate greutatile vietii... ce poate fi mai frumos decit sa vii acasa de la servici, obosit, amarit (sau nu) si sa te bucuri de linistea casei ? Dar nu, noi ce facem ? Venim acasa obositi, coplesiti de ginduri si incepem, in linistea caminului, sa sapam dupa solutii la problemele de la servici.
As putea fi catalogat, probabil, drept superficial. E drept ca si acasa avem problemele specifice, avem si acolo de lucru, avem si acolo tot felul de greutati. Dar acolo esti ACASA. Ai o iubita/sotie sau un iubit/sot care te asteapta cu drag, poate cu dor, poate cu alte probleme carora sa le gasim impreuna solutii... Si asta fac, acei citiva norocosi... care au obosit sa fuga...
Si eu am obosit sa mai alerg. Vreau ca acasa sa-mi fie liniste (cu tot cu problemele specifice)... sa nu mai vad casa ca un finish line zilnic... Si intentionez sa lupt pentru asta... Si sa nu las lumea nebuna sa imi invadeze casa, cu problemele lor... Mi-au ajuns problemele de care m-am lovit cit pentru doua vieti...
