Nu stiu citi dintre voi mai urmariti stirile, dar eu unul nu le mai urmaresc de ceva vreme. Chiar si pe hotnews.ro, citesc titlurile si-mi e de-ajuns.
Unii-mi spun "ignorant"... Eu as zice ca cei care fac stirile sint adevaratii ignoranti. Sa ma explic.
Azi, un ziar pe masa unui coleg. Titlu mare: "Adrian Minune: Mi-au dat bunica afara". Alt titlu, la un show de vorbit: Adrian Nastase contra-ataca (Adrian Nastase hartuit - in alta parte).
Pai mai fratilor... Eu sint hartuit. Am citiva prieteni care sint realmente hartuiti. Nu ala. Cite bunici nu sint date afara din locuinte si nu apar pe prima pagina a ziarelor ? Cite familii nu au unde trai, dar nimeni nu se isterizeaza... Trec pe strada si nu exista zi sa nu vad din fuga masinii fete de oameni tristi, amariti, cu gindul farfuriei goale din fata copiilor... Dar in nici o zi nu vad un titlu care sa indice o schimbare spre bine, o atitudine impotriva saraciei... Numai scumpiri... Chiar si ieri, in treacat auzita o stire: se scumpesc gazele, se scumpeste energia (toate astea cu 50%). Si o alta stire, prezentata cu titlul de veste buna: nu se vor scumpi nu stiu ce carnuri si altele se ieftinesc cu 15-20%. Per ansamblu, scumpirea "cistiga" teren. Ce fac amaritii care nu au de unde sa-si plateasca intretinerea, darmite sa-si mai cumpere ceva de-a-le gurii ?
Oare chiar nu s-au saturat cei de sus (oricare ar fi ei si orice culoare politica ar avea) sa vada in fiecare an, de sarbatori, cum pensionarii merg la CAR sa-si ia imprumut 1 milion sau 2 sa-si poata pune ceva pe masa ? Sau sa aiba sa-si impodobeasca bradul.... sau sa-si ia un brad... Asta in ideea ca vad stirile de genul asta la TV... Dar ei nu se uita la canalele de stiri. Ei se uita, probabil, la Fashion TV, unde vad ce mai e la moda si ce sa-si cumpere ca sa fie in ton cu moda... Se uita, sa ma scuzati, la B1TV sa o vada pe hormonica si pirinel (ultimele ispravi ale lor) si alte canale asemenea... Dar tov Nastase se da hartuit (deh, si-a pus omu termopane de 400.000 EUR / bloc - nici daca art fi fost un bloc de 10 etaje nu costau atita termopanele alea)... S-au gindit oare, din toti cei care apar ca stire, ca in situatia lor mai sint o gramada intreaga de ilustri necunoscuti, care nu-si vad nici o rezolvare la situatia lor pentru simplul motiv ca sint... necunoscuti ? S-au gindit oare ziaristii sa lase naibii pseudo-stirile si sa revina pe pamint, sa ia stirile de-acolo, de unde se intimpla cu adevarat cite-o drama ? Cind se vor hotari jurnalistii de orice fel sa lase in pace aceste pseudo-personalitati si sa vina cu stiri adevarate, sa mearga cu aceste stiri la cei care au piinea si cutitul si sa le ceara ajutorul in numele acestor ilustri necunoscuti ?
Din acest motiv cred ca adevaratii ignoranti sint jurnalistii, care ne ignora, pe toti necunoscutii, nu cei care, asa ca mine, refuzam sa ne mai uitam la stiri.
Sa ignorati bine, stimati jurnalisti...
24 octombrie 2006
20 octombrie 2006
O lume nebuna
Parerea mea este ca traim intr-o lume nebuna... Nu stiu ce a facut-o sa devina nebuna... si poate ca nebuna nu e cuvintul cel mai potrivit... Cred ca mai degraba scara de valori s-a dat peste cap.
Nu stiu de ce, dar in ziua de azi, toti fugim dupa ceva. Cu o viteza din ce in ce mai mare. Fugim dupa un job mai bun, dupa un salar mai mare, dupa un loc de parcare, sa depasim in trafic una bucata masina si sa cistigam un loc mai in fata la urmatorul semafor sau ambuteiaj, fugim dupa un status social (mai bun sau pur si simplu dupa altul)... Dar fugim... Nu conteaza dupa ce, pentru ca toti din jurul nostru fug. Si doar nu o sa stam tocmai noi in loc. Problema mare nu este ca fugim. Ci ca angrenati in fuga asta, din viteza, nu mai vedem lucrurile marunte care ne fac viata frumoasa, care ne aduc bucurii in suflet. Nu mai stim (sau nu mai avem timp) sa ne bucuram de acele lucruri marunte, din care e facuta viata. Citi dintre noi s-au bucurat in ultimul timp de o mingiiere, de un cuvint frumos, de un nor cu un aspect ciudat pe cer, de o ploaie calda de vara... citi dintre noi s-au bucurat de imaginea iubitei trebaluind prin casa... pur si simplu sa o priveasca si sa se bucure de ceea ce vede ? (evident, asta in ideea ca o iubeste - sau il iubeste... cu adevarat) Citi dintre noi s-au bucurat ca vad zburind libera o acvila de munte ? Sa se opreasca din mers si sa se uite dupa ea ? Nu cred ca multi se pot lauda cu asta... Am uitat, oameni buni, sa ne bucuram de viata... ne bucuram de ea numai cind ne e bine. Cind ne e greu, uitam de toate aceste maruntisuri, care, paradoxal (sau poate ca nu), ne-ar ajuta sa trecem mai usor peste toate greutatile vietii... ce poate fi mai frumos decit sa vii acasa de la servici, obosit, amarit (sau nu) si sa te bucuri de linistea casei ? Dar nu, noi ce facem ? Venim acasa obositi, coplesiti de ginduri si incepem, in linistea caminului, sa sapam dupa solutii la problemele de la servici.
As putea fi catalogat, probabil, drept superficial. E drept ca si acasa avem problemele specifice, avem si acolo de lucru, avem si acolo tot felul de greutati. Dar acolo esti ACASA. Ai o iubita/sotie sau un iubit/sot care te asteapta cu drag, poate cu dor, poate cu alte probleme carora sa le gasim impreuna solutii... Si asta fac, acei citiva norocosi... care au obosit sa fuga...
Si eu am obosit sa mai alerg. Vreau ca acasa sa-mi fie liniste (cu tot cu problemele specifice)... sa nu mai vad casa ca un finish line zilnic... Si intentionez sa lupt pentru asta... Si sa nu las lumea nebuna sa imi invadeze casa, cu problemele lor... Mi-au ajuns problemele de care m-am lovit cit pentru doua vieti...
Nu stiu de ce, dar in ziua de azi, toti fugim dupa ceva. Cu o viteza din ce in ce mai mare. Fugim dupa un job mai bun, dupa un salar mai mare, dupa un loc de parcare, sa depasim in trafic una bucata masina si sa cistigam un loc mai in fata la urmatorul semafor sau ambuteiaj, fugim dupa un status social (mai bun sau pur si simplu dupa altul)... Dar fugim... Nu conteaza dupa ce, pentru ca toti din jurul nostru fug. Si doar nu o sa stam tocmai noi in loc. Problema mare nu este ca fugim. Ci ca angrenati in fuga asta, din viteza, nu mai vedem lucrurile marunte care ne fac viata frumoasa, care ne aduc bucurii in suflet. Nu mai stim (sau nu mai avem timp) sa ne bucuram de acele lucruri marunte, din care e facuta viata. Citi dintre noi s-au bucurat in ultimul timp de o mingiiere, de un cuvint frumos, de un nor cu un aspect ciudat pe cer, de o ploaie calda de vara... citi dintre noi s-au bucurat de imaginea iubitei trebaluind prin casa... pur si simplu sa o priveasca si sa se bucure de ceea ce vede ? (evident, asta in ideea ca o iubeste - sau il iubeste... cu adevarat) Citi dintre noi s-au bucurat ca vad zburind libera o acvila de munte ? Sa se opreasca din mers si sa se uite dupa ea ? Nu cred ca multi se pot lauda cu asta... Am uitat, oameni buni, sa ne bucuram de viata... ne bucuram de ea numai cind ne e bine. Cind ne e greu, uitam de toate aceste maruntisuri, care, paradoxal (sau poate ca nu), ne-ar ajuta sa trecem mai usor peste toate greutatile vietii... ce poate fi mai frumos decit sa vii acasa de la servici, obosit, amarit (sau nu) si sa te bucuri de linistea casei ? Dar nu, noi ce facem ? Venim acasa obositi, coplesiti de ginduri si incepem, in linistea caminului, sa sapam dupa solutii la problemele de la servici.
As putea fi catalogat, probabil, drept superficial. E drept ca si acasa avem problemele specifice, avem si acolo de lucru, avem si acolo tot felul de greutati. Dar acolo esti ACASA. Ai o iubita/sotie sau un iubit/sot care te asteapta cu drag, poate cu dor, poate cu alte probleme carora sa le gasim impreuna solutii... Si asta fac, acei citiva norocosi... care au obosit sa fuga...
Si eu am obosit sa mai alerg. Vreau ca acasa sa-mi fie liniste (cu tot cu problemele specifice)... sa nu mai vad casa ca un finish line zilnic... Si intentionez sa lupt pentru asta... Si sa nu las lumea nebuna sa imi invadeze casa, cu problemele lor... Mi-au ajuns problemele de care m-am lovit cit pentru doua vieti...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)