Schimbarile care este

Mi-am dat demisia... Dupa 8 ani de munca si eforturi. Schimbarea este mare si dureroasa. In 8 ani apuci sa cunosti unii oameni, pe altii deloc. Ei, cei pe care nu am apucat sa-i cunosc (sau pe care am crezut ca-i cunosc) m-au determinat sa fac schimbarea, aratindu-si felul de-a fi abia cind au avut ocazia. As minti daca as spune ca am plecat din motive de salar, pentru ca nu m-am putut plinge din punctul asta de vedere. Dar uneori nu numai banul conteaza in viata. E un aspect important al unui job, dar consider ca la servici trebuie sa mergi cu placere. La urma urmei, ajungi sa-ti petreci mai mult timp acolo decit cu familia.

Ce m-a facut sa postez abia acuma asta ? Faptul ca am primit ca si comment la un post anterior un text copiat de pe desprefirme.com, text in care-mi exprimam parerea PERSONALA cu privire la conditiile de lucru din acea firma. Si textul mi-a aratat inca o data cu cine am avut de-a face. Mi se spunea in acel comentariu ca se vede ca am sarit peste examinarea psihologica si ca ar trebui sa ma caut la cap... Pai nici macar nu aveti la angajare o evaluare psihologica, dovada ca si voi ati ajuns sa lucrati in acea firma :))

Domnilor (scuze pt exprimarea atit de pretentioasa)... Daca voi atit ati inteles din acel mesaj, e clar ca veti ramine fara tot mai multi oameni in subordine si cei care ramin, ori li se rupe, ori ... practica pupincurismul de care va bucurati atit de mult. De altfel, daca va uitati mai bine, comentariile la adresa firmei in care va desfasurati inca activitatea, acest atribut (pupincurism) este des mentionat. Asa ca nu sint singurul care are parerea asta.

Dar sa trecem peste asta, e doar un capitol maruuuunt de tot in evolutia mea profesionala si este o vorba... despre morti, numai de bine. Sa hodiniti in pace, stimati pupincuristi...

PS: Tot acest post e pentru cei care stiu sa monitorizeze blogurile angajatilor si sa dea in loc de raspuns la intrebarile acestora, cu copy&paste din textele de pe blog... mi-e mila de voi... de fapt nici de asta sinteti demni... pus si simplu nu mai contati...

Politicienii nostri

Am dat azi peste acest clip pe hotnews.ro. Nici nu stiu cum sa-l comentez... Incerca sa vada ce simtim noi cind ii privim si le "admiram" munca din parlament ? Chiar nu stiu... Sint curios din ce partid face parte...

Masa desteapta

Tocmai ce am primit pe mail minunatia asta de mesaj.

Stau si ma gindesc unde vom ajunge... Enjoy !

Eu unul stiu ca mi-as lua o asa masa...

Circul nostru cel de toate zilele

Mincam si auzeam cu o ureche televizorul mergind... Si ce auzeam, incet-incet mi-a acaparat interesul. Dar in sens negativ. Nu-mi venea sa cred ce aud. "Hai, fa, incoace ! Vacoooo ! Mi-e foame ! Pune-mi de mincare !".. Era o discutie intre un el si o ea, care locuiau impreuna, nu am reusit sa-mi dau seama daca erau si casatoriti. Oricum, formau un cuplu. Ea ii explica saraca ca aveau mincare gatita in frigider, el nu si nu. VREAU CARTOFI PRAJITI !!! Si dai si lupta, si lupta si dai... Si nici macar nu asta era problema... Fiecare din noi avem toane, s-o recunoastem. Desi ea ne-a pregatit cu toata grija si dragostea (sau nu :) ) mincare gatita, noi vrem altceva (poate chiar o banala piine unsa cu cutitul). Problema e tonul. Si daca ar fi numai atit. Asta e numai un mic exemplu. Tras de par, impins, bruscat, etc. Vorba americanului: you name it, it's there. Cind ma gindesc ca in halul asta unii isi duc viata de cuplu. Si mai sint si televizati.

Nu-i inteleg pe romani. Pe de o parte ii condamnam si ii infieram pe cei care promoveaza violenta conjugala, dar pe de alta parte, asta cerem de la televiziuni. Emisiunile de acest gen au audienta mare, altfel nu si-ar umple spatiul de emisie nimeni cu ele.

Ma mai intreb de ce CNA-ul nu se autosesizeaza la astfel de emisiuni ? Acum, ca Ralu Filip, Dumnezeu sa-l ierte, nu mai e, nu mai exista nici CNA ? Eu i-am sanctionat cu mijlocul cel mai la indemina: telecomanda. Dar ca mine mai sint putini. Restul, stau si se amuza. De parca ar fi ceva de amuzat.

Oare ce mesaj transmit aceste emisiuni viitorilor "participanti" in cuplu ? Sau sint eu demodat ? Si asa trebuie sa ma port si eu in cuplu ? De ce femeile alea nu pleaca, nu ies din acel cuplu ? Care numai cuplu nu mai e.

Politia nu ar trebui oare sa autosesizeze cu privire la modul cum sint tratate femeile alea ?

Dar probabil ca nu-s decit niste intrebari retorice, puse de unul care gindeste aiurea.

Aa, si sa nu uit. Emisiunea e "Razboiul sexelor", de pe Prima TV. Sper ca, Carcotasii sa o ia in balon...

Paine si circ... ieftin...

Dedicatie pentru LiBearty

Am lansat un nou blog, dedicat in exclusivitate proiectului LiBearty. In acest nou blog (disponibil aici), intentionez sa postez toate experientele si parerile proprii legate de acest proiect, fara sa angajez in nici un fel Asociatia "Milioane de prieteni".

Va invit si pe voi sa participati si sa va implicati in acest proiect, fiecare dupa puterile voastre.

Impresii

Am fost in acest weekend la Zarnesti, la ursi si la lupi. A fost o vizita care m-a umplut sufleteste, dar m-a si marcat profund. Foarte profund. Sa ma explic.


Pentru ca am ajuns destul de tirziu pentru a mai prinde deschis la rezervatia de ursi, am facut primul stop la lupi, la Plaiul Foii. Dupa o scurta "bilbiiala" cu privire la localizare, am reusit sa gasim lupii. Am ajuns cu sufletul destul de indoit si cu o reticenta destul de mare. Stiam de pe alte bloguri (click aici) ca lupii nu sint chiar ok (unul ar fi orb sau chior, si celelalt schiop). Spre marea noastra surpriza, lupii nu erau deloc chiori (daramite orbi) si nici schiopi. Poate ca la momentul in care au fost vazuti, erau cu probleme pe la ochi sau unul din ei schiopata. Acum erau intr-o stare perfecta (sau cel putin asa ni s-a parut noua, total nespecialisti in starea de sanatate a lupilor). Pe bune...

Am si poze care pot demonstra asta. Le-am dus vreo 14 carcase de pui, pe care le-au devorat instant :). Una peste alta, lupii sint ok. Acuma, sint de acord ca standardul la care sint tinuti, poate nu e cel mai potrivit pentru niste lupi. Dar cel putin animalele sint in stare buna, aparent sanatoase. Discutia despre zvonurile legate de tarcul in cauza si celelalte aspecte, nu isi au locul aici. Sint persoane si institutii abilitate sa discute aspectele astea. Ce e important este ca lupii sint ok si ca sint persoane care vin in fiecare zi (cel putin conform spuselor proprietarilor locului) si hranesc lupii. Ca e asa sau nu, nu am cum sa confirm. Doritorilor, urmeaza si niste poze...



Si acum despre ursi... Adica despre partea care m-a marcat cel mai mult. Si mai profund.



Am ajuns la rezervatia LiBearty in jurul orei 12. Am fost primiti cu bratele deschise, fapt pentru care nu pot decit sa multumesc gazdelor noastre. Aici am venit cu gindul de voluntariat, sa muncim orice este de munca.

Dupa o discutie cu gazdele si dupa o masa nemaipomenit de buna, am purces si la treburi mai serioase. Ne-a fost prezentata rezervatia, scopul ei si istoria ei. Cel mai mult m-a impresionat faptul ca e nevoie de un gard electrificat care sa apere aceste animale frumoase de OM. Pur si simplu, plingeam (la propriu) si ma uitam la cit de frumosi sint Cristi si Lidia si eram incapabil de a mai scoate un cuvint la vederea gardului electrificat la EXTERIOR... Ca sa nu se apropie de ursi singurii lor dusmani naturali: oamenii. Numai asa putem invata care e locul nostru in natura. Imprejmuindu-ne cu un gard electrificat... Electrificat pe partea noastra... Pentru ca noi intram pe teritoriul animalelor, nu ele pe al nostru. Pentru ca noi le stresam, nu ele pe noi. Din pacate pentru acesti ursi, nu exista o alta cale de a le reda libertatea. Cea adevarata. Dar comparat cu ce au trait, aici au parte de libertate. Pentru tot restul zilelor lor. Si asta e singurul lucru care conteaza cu adevarat. Iar oamenii care au dat viata acestui sanctuar si care se lupta in continuare pentru o viata mai buna pentru acesti ursi si nu numai pentru acestia, sint cu adevarat oameni speciali. Pozele graiesc de la sine. Cam la fel au vazut si ei lumea si viata pina au fost eliberati. Printre zabrele si gratii... Asa cum ii vedem si noi in aceste poze...


In poza alaturata, ii puteti vedea pe Cristi (cel mai inchis la culoare) si pe Lidia (cafenie). Intre cei doi exista o poveste de dragoste, la propriu. O puteti citi aici.

Munca celor de la rezervatie impune respect. Respect in primul rind pentru daruirea de care dau dovada. Pentru abnegatia cu care se lupta pentru fiecare ursulet. Au nevoie de fiecare farima de ajutor, dupa puterile fiecaruia. Noi (eu si prietena mea) ne-am hotarit sa incercam sa mergem in weekend-uri acolo si sa ajutam dupa puterile noastre. Cui a stricat putina miscare in aer liber, mai ales cu o asemenea incarcare emotionala ?

Inchei prin a multumi gazdelor noastre, dl. Laci, sotiei dinsului, Emi, si tuturor celor prezenti acolo, care ne-au asigurat o experienta de neuitat si o vizita extraordinara in lumea si in viata ursilor. Vom reveni.

Bradut Florescu Blog: Cocolino ar vrea si el la LiBearty, dar stapanul nu-i da voie

Un alt articol pe tema LiBearty, o initiativa demna de toata lauda si admiratia.

Bradut Florescu Blog: Cocolino ar vrea si el la LiBearty, dar stapanul nu-i da voie

Satul de mizerii...

Satul fiind de mizeria cu numele "politica", am cautat pe net stiri mai relaxante sau cel putin in alt domeniu decit politic. Cam greu... Pentru ca politicul a inghitit toata atentia pe care i-o putea oferi mass-media. Si totusi, pe hotnews, am reusit sa dau de urma unor articole si stiri care mi-au trezit interesul. Libearty...

Imi place sa cred despre mine ca sint un iubitor de animale. Nu unul fanatic, mai degraba unul rational. In sensul ca ma pot uita pe Animal Planet sau National Geographic la secvente din regnul animal, unde un animal de prada isi ucide prinzul sau cina, pentru ca stiu ca astfel de momente fac parte din ciclul vietii pe pamint. Dar sa revin...

Re-citind stirile si comentariile de pe hotnews legate initiativa Libearty, am dat peste mai multe bloguri care dezbat acest subiect si am decis sa-mi aduc si eu contributia, dupa puterile mele. Dar nu strict legat de Libearty, ci de ... lupi. Am citit pe acest blog despre o pseudo-fundatie de salvare a lupilor (oare e corecta exprimarea ? cititi articolul si comentati) care a incasat bine-mersi banii europeni si a disparut in ceata...

Lupii mi se par emblematici ca si evolutie a speciei in Europa. Dupa ce au fost exterminati in Franta, s-a ajuns la concluzia ca e nevoie de ei si acum francezii se chinuie sa reintroduca lupul in Franta. Aproape de exterminare sint si in alte tari din Europa.

Personal, impreuna cu prietena mea detinem 4 caini si 5 pisici. Animalele sint de fapt ale ei, eu doar i-am... adoptat pe toti. Nu ne este foarte usor cu atitia, dar sint frumosi, ne umplu viata si ne sint foarte dragi.

Asa ca intr-unul din weekend-urile urmatoare, vom merge cu niste mincare la acei lupi si promit sa facem si niste poze pe care sa le postam aici.

Bravo, Hotnews !

Ziua cea mai neagra a Romaniei

Asa cum si alte natiuni au avut "Ziua cea mai neagra", asa o avem si noi azi. Ziua de azi, 19.04.2007 va ramine in istoria Romaniei, ziua in care Parlamentul (si scriu cu litera mare numai din respectul fata de institutie, nu fata de formele de viata care o salasluiesc) a aruncat Romania in bezna. Mai mare rusine ca cea de care ne-a umplut azi Parlamentul, nu cred ca se putea gasi intr-un alt context.

Am avut si noi un presedinte care a facut ceva pentru tara, care a incercat sa puna in miscare sistemele care mentin vie o democratie, care a incercat sa resusciteze aceasta tara condusa pina acum numai prin prisma intereselor celor de la virf. Si Parlamentul l-a suspendat. Pentru ca se punea de-a curmezisul acestor interese.

Probabil ca nu era un presedinte perfect, probabil ca nici ca om nu era perfect. Dar cine este perfect ? O fi Tariceanu si nu ne-am prins noi ? Or fi fosilele alea vii care dorm prin parlament si nu am inteles noi ca de fapt ei nu dormeau, ci aveau o "perfecta" atitudine de lucru ?

Incerc sa-mi aduc aminte de un singur lucru bun pentru tara facut de guvernarile anterioare (si aici nu ma refer numai la PSD, ci la toti care s-au perindat). Incerc sa-mi aduc aminte cind am mai avut noi un presedinte care sa se implice in viata politica asa cum a facut-o Basescu, facind uz de prerogativele si pirghiile pe care i le confereau Constitutia si sistemul de legi. Si nu reusesc sa-mi aduc aminte de nici un lucru bun, de nici un presedinte care sa fi avut atitudinea lui Basescu.

Ma gindesc numai la Monica Macovei. Cu ea a inceput razboiul. Aveam o justitie de tot rahatul. Monica a mai schimbat cite ceva din asta, dar nu a fost lasata sa-si termine treaba.

Probabil pentru poporul de rind nu e asa de vizibil, dar ia sa-si aduca cineva aminte cit de greu era sa afli care era stadiul unui dosar pe rol la vreo instanta din tara (partile intr-un oras, procesul in alt oras). Trebuia sa faci la drumuri sau sa dai la telefoane de faceai basici la degete. Informatizarea instantelor nu a insemnat numai dotarea cu calculatoare a acelor instante ci si deschiderea sistemului spre public. Acum, acccesind portalul Ministerului Justitiei, poti afla in baza numarului de dosar stadiul acelui dosar. De acasa, fara costuri suplimentare. Fara telefoane, fara discutii interminabile cu vreun functionar prost dispus, etc. Si asta e numai virful aisbergului, si nici un e asa de vizibil pe cit s-a dorit. Mai erau pe rol multe: responsabilizarea judecatorilor cu privire la deciziile din dosare, etc. Asta a ridicat un mare semn de intrebare: chiar vrem, noi cei cu bani multi si cu interese si mai multe (si foarte mari) sa nu mai avem cistig de cauza prin instante ? NU. Deci, jos cu Monica. Si au reusit. Pentru ca masina de dat jos politicieni e o masina care macina incet dar sigur.

Sa luam un alt exemplu. Consiliul Superior al Magistraturii. Sau CSM-ul (cum apare mai des prin presa si prin mass-media). Basescu nu iubea deloc CSM-ul. Nu ca si institutie, ci ca actiuni pe care le intreprindea (sau mai exact nu le intreprindea). Monica Macovei vroia sa restructureze CSM-ul, sa-l faca sa actioneze in scopul pentru care a fost creat. Adica sa asigure independenta sistemului de justitie. Daca ne uitam prin presa, ce vedem ca face CSM-ul ? Isi apara acolitii, le da in gura la cei care au curajul sa se ridice impotriva lor sau sa le arate greselile... Pai prin asta se asigura independenta actului de justitie ? Nu cred. Numai daca ne uitam la citi judecatori corupti sau cu reputatia cel putin indoielnica sint aparati si pastrati in CSM sau in sistem si ar trebui sa ne punem intrebari. Problema cu acest CSM este ca nu poate fi atacat de nimeni. E un organism creat in baza Constitutiei (aici cei de meserie ma pot corecta, eu scriu "dupa ureche" la capitolul CSM), nu este controlat sau controlabil de nimeni si ia sa incerce cineva sa-i dea in judecata... sa vedem ce sorti de izbinda are... sau daca, prin absurd, cistiga procesul si ar avea dreptul al despagubiri materiale si/sau morale, sa vedem citi bani va primi din ceea ce cere... Exemple sint si in acest caz... Cei din domeniu sigur le cunosc.

S-a reusit ceva cu acest CSM ? Nu. Face in continuare ceea ce vrea, cum vrea si mai ales, cind vrea. A picat cineva din conducerea CSM ? Nu. A picat insa Ministrul Justitiei. Pacat. Desi, din nou, in optica celor vinovati de acest lucru, conteaza mai mult linistea si confortul celor putini, nu al celor multi, al poporului. Legat de subiectul justitie, exista un site care mie personal imi place foarte mult, desi eu nu sint de meserie: sojust.ro. E un forum de discutii mai mult, unde cei curiosi pot vedea mult mai multe probleme semnalate de profesionisti, decit am apucat eu sa enumar aici. Probleme adevarate, cu implicatii si consecinte grave asupra actului de justitie. Ma bucur insa ca acel grup exista si ca e guraliv (in sensul bun al cuvintului), pentru ca un ghimpe in coasta face bine la progres. Ca si un sut in fund... Dar vine vreme Tariceanului sa primeasca un imbold de progres in partea in care-l doare de popor.

Basescu a avut o calitate rara la un presedinte de stat: spunea ce nu-i place in sistem, in democratia noastra. Spunea si spunea pe nume cind se putea. Iar cind nu se putea, cine avea urechi de auzit, auzea.

Asta nu a placut la multi: Dan "Felix" Voiculescu, Dinu "Rompetrol" Patriciu si multi altii de acelasi calibru. De ce ? Pentru ca Basescu a inteles ca poporul trebuie respectat.

Dupa Monica Macovei, au continuat cu Basescu. Si au reusit si cu el. Le-a mai ramas sa suspende si poporul. Sau cel putin acea parte a poporului care l-a votat pe Basescu.

Si in optica celor carora le-a reusit aceasta lovitura de palat, acea parte a poporului chiar nu conteaza si ar fi foarte bine pentru ei daca toti ar emigra. Ar scapa de critici si de voci acuzatoare din popor. Pentru ca in optica lor, poporul e cel care le da lor bani (ma astept sa ridice impozitul pe profit la 40% din nou, asa cum era in epoca de glorie a PSD), poporul e o simpla vaca de muls... Cit de mult...

Si acum stau si ma uit la cine a initiat aceasta procedura de suspendare, cine a sustinut-o vehement. Aceeasi oameni care se pretind perfecti. Aceeasi oameni care i-au tinut intre ei pe unii ca Adrian Nastase, Dinu Patriciu, Tariceanu, Bivolaru si exemplele pot continua. Dar ei sint perfecti, ei au actionat in granitele Constitutiei. Hai sictir...

Nici macar nu e vorba ca Tariceanu a muscat mina care l-a hranit. Pentru ca daca ai calcat pe bec, ai calcat si gata. Dar Basescu nu a calcat. Asta a concluzionat si CCR. Dar concluzia lor fiind doar consultativa, ghinion... Stau si ma intreb, insa... Daca initialele CCR vin de la Curtea Constitutionala a Romaniei si daca rolul lor (al CCR) este sa decida daca un act sau o actiune contravine sau nu Constitutiei, de ce concluzia lor are un simplu rol consultativ ??? De ce se mai numeste Curtea Constitutionala ? Ca sa poata fi ignorat ? Desfiintati, dragi parlamentari, CCR-ul, daca tot nu tineti cont de concluzia lor. Mai reduceti din impozitele asupra populatiei... Sau le puteti pastra intacte si cu economia pe care o faceti prin desfiintarea CCR va mai luati niste masini, pardon, limuzine, cu care sa va plimbati cururile de elefanti prin oras. Pe bune. Sau schimbati-i numele in Curtea Consultativa Constitutionala a Romaniei. Ca sa nu-si puna omul de rind sperante desarte si in institutia asta.

Am fost cam incoerent, dar am scris acest post sub impulsul tensiunii generate de aflarea stirii despre suspendarea lui Basescu. Mi-au suspendat un prieten. Singurul prieten, cel putin singurul prieten vizibil, pe care-l aveam undeva sus-pus. Acum au ramas dusmanii. A ramas sa ma confrunt cu ei. Vine si el, razboiul cu ei.

Se numeste ALEGERI. Sper ca si ceilalti soldati din armata asta mare care e poporul roman, sa vina la arme si sa lupte.

Si sa invete din aceasta lectie ca parlamentarii de azi au dat o palma intregului popor roman. Una care ustura a dracului.

mda...

mda... nu am mai postat de ceva vreme... am fost prea prins in viltoarea muncii zilnice. Nu ca ma pling, chiar imi place ce fac. Atita doar ca in ultima vreme, nu am mai avut timp de socializare. Daca a scrie un blog se poate numi socializare :)

Au fost multe in ultima vreme, multe care m-au suparat, dezamagit, dezgustat... cite putin din fiecare. Dar toate au fost umbrite de task-urile zilnice de la servici... am ajuns sa urasc outlook-ul. Si telefonul mobil... care de altfel, in alt context, nu ma indoiesc ca sint totusi, niste inventii utile...

voi reveni... in curind...